Ventuzele ca reflexoterapie: mecanisme, efecte și utilizări

Terapia prin ventuze cunoscuta și sub numele de vacuum-terapie, este o metodă de medicină manuală, dar și o metodă populară de medicină complementară (anterior alternativă). Ea își are rădăcinile în trecutul antic. Scopul terapiei este de a crea un vid prin atașarea unor ventuze. Vidul rezultat provoacă o varietate de reacții.

Cum funcționează ventuzele?

În timpul terapiei, pe piele se plasează o ventuza în care se creează un vid. Vidul face ca pielea, țesutul subcutanat și, eventual, țesuturile mai profunde să fie absorbite în ventuze. Cantitatea de vid depinde de adâncimea țesutului care trebuie atins, de locul de aplicare și de tonusul muscular sau densitatea fasciei.

Istoria aplicării ventuzelor

Aplicarea ventuzelor este o tehnică cu o istorie care datează din civilizațiile antice. Primele referințe provin din China, unde această metodă era practicată încă de acum 3000 de ani. Medicina tradițională chineză consideră că banca stimulează fluxul de energie qi, reduce stagnarea sângelui și a qi-ului și ajută la restabilirea echilibrului dintre yin și yang în organism.

În Grecia antică, Hippocrate a descris ventuzele ca fiind un mijloc de eliminare a durerii și de detoxifiere a organismului. Descoperirile arheologice arată că practici similare erau cunoscute în Egiptul antic și în India. Au fost găsite ventuze făcute din staniu sau bronz.

Acțiune reflexă versus răspuns reflex

Pentru a înțelege contextul general al acțiunii acestei terapii, este necesar să se descrie diferența dintre acțiunea reflexă și răspunsul reflex la aplicarea ventuzelor.

Reflexoterapia modernă se bazează pe presupunerea că organismul este conectat energetic și funcțional în ansamblul său. Esența reflexoterapiei este presupunerea că, acționând asupra anumitor puncte, zone sau căi, putem influența starea generală a corpului. Astfel, că aplicarea terapiei asupra acestor puncte va avea un efect asupra armonizării organelor interne sau a zonelor îndepărtate ale corpului.

Ea își are originea la începutul secolului al XX-lea, când medicul american William Fitzgerald a dezvoltat-o în așa-numita terapie zonală. Fitzgerald a împărțit corpul în zece zone longitudinale care merg de la cap la picioare. Fiecare zonă conține puncte reflexe pe tălpile picioarelor care corespund anumitor organe sau zone ale corpului. Dr. Fitzgerald a folosit instrumente simple, cum ar fi benzi de cauciuc, pentru a aplica presiune pe degetele de la picioare sau pe alte părți ale corpului.

Această metodă a fost extinsă ulterior de fizioterapeutul american Eunice D. Ingham, care a creat hărți detaliate ale punctelor reflexe. Ea a subliniat că aplicarea presiunii corecte asupra punctelor reflexe poate îmbunătăți fluxul energetic, reduce stresul și susține procesele de autovindecare ale organismului.

Ambele metode au mulți adepți și au dat naștere la noi abordări. Să îi menționăm, de exemplu, pe Ida Rolf, Thomas Myers, Tom Bowen, Jiří Janča sau soții Pataky. Funcționalitatea acestor abordări este acum confirmată în mare măsură de descoperirile obținute cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională și de cercetările asupra fasciei, care, ca o rețea 3D continuă, traversează întregul corp uman. Importanța lor pentru biomecanică, reglarea hormonală sau controlul tensiunii musculare este, de asemenea, confirmată.

Cum funcționează sistemul ventuzelor din punct de vedere al mecanismelor reflexive?

Pielea, țesutul subcutanat și ambele straturi ale fasciei superficiale sunt comprimate de vid. În plus, fascia profundă care înconjoară mușchii, aponevrozele și anexele musculare sunt, de asemenea, influențate. La presiuni negative mai mari, sunt afectați și mușchii.

Pielea are o inervație predominant autonomă și senzorială și este impregnată cu receptori pentru atingere, căldură și presiune. Există o rețea bogată de vase capilare și limfatice.

Țesuturile profunde au un aport nervos predominant senzoriale și motorice. În mușchi există fusuri musculare, în tendoane există corpuri tendinoase care reglează tensiunea musculară. Fascia profundă învelește mușchii, oasele și organele. Acesta înconjoară vasele de sânge, formează tecile nervilor și este, de asemenea, asociat cu tecile creierului și măduvei spinării. Există receptori pentru frig, vibrații, presiune și chemoreceptori.

Deci, ce cauzează aplicarea ventuzelor pe aceste țesuturi?

1. Creșterea fluxului sanguin local: Presiunea determină dilatarea vaselor de sânge și creșterea fluxului sanguin în zonă.  Aceasta va îmbunătăți microcirculația, ceea ce înseamnă o mai bună livrare de oxigen și nutrienți către celule și va accelera spălarea deșeurilor metabolice și a mediatorilor inflamatori. Mobilizarea fluidelor și spălarea lor duce la reducerea umflăturilor și a presiunii interstițiale în țesuturi. Compresia vasculară duce la creșterea producției de oxid nitric și la o vasodilatație mai durabilă a vaselor.
2. Reducerea tensiunii în țesuturile moi: Scăderea presiunii interstițiale duce la eliminarea senzațiilor de tensiune, rehidratarea fasciei densificate și îmbunătățirea deplasării acesteia. Împreună cu acțiunea asupra proprioceptorilor, duce la ameliorarea spasmelor musculare. Flexibilitatea mușchilor și a țesuturilor conjunctive și mobilitatea acestora sunt îmbunătățite. Are un efect pozitiv asupra propriocepției, având un impact pozitiv atât în coordonarea musculară, cât și forța musculară.
3. Creșterea circulației limfatice: limfa este un fluid care transportă substanțele reziduale și toxinele din țesuturi și lichidul tisular. Este implicată în funcționarea sistemului imunitar. Ventuzele favorizează detoxifierea organismului prin îmbunătățirea drenajului limfatic și accelerarea eliminării substanțelor nocive.
4. Reducerea inflamației și a durerii: Conform unor teorii, ventuzele pot reduce nivelul moleculelor proinflamatorii, precum citokinele și leucotrienele, contribuind astfel la ameliorarea durerii. Acest efect se datorează îmbunătățirii drenajului și reducerii umflăturilor, care cresc presiunea în țesuturile interstițiale. Acest efect este deosebit de pronunțat la pacienții care suferă de durere cronică sau de boli inflamatorii, cum ar fi artrita sau sindroamele miofasciale.
5. Sistemul ventuzelor și sistemul nervos autonom: Sistemul nervos autonom reglează funcțiile corporale inconștiente precum bătăile inimii, respirația și digestia. Se consideră că aplicarea ventuzelor afectează echilibrul dintre sistemul simpatic și parasimpatic. Receptorii muscarinici M3 se găsesc pe celulele musculare netede ale vaselor de sânge din piele. Stimularea acestor receptori de către neurotransmițătorul parasimpatic acetilcolină duce la vasodilatație, crescând astfel fluxul sanguin și promovând nutriția țesuturilor.
6. De asemenea, aplicarea ventuzelor induce un sentiment de calm, relaxare și regenerare: ajută la reducerea stresului și îmbunătățește calitatea somnului prin eliberarea de serotonină și melatonină. Atunci când organismul se află într-o stare de relaxare, mai ales după o stimulare intensă, are loc o eliberare echilibrată de endorfine care contribuie la un sentiment de bunăstare și ameliorează tensiunea.
7. Aplicarea ventuzelor și stimularea glandelor sudoripare: Activitatea glandelor sudoripare este controlată de glanda simpatică și joacă un rol important în termoreglare, precum și în eliberarea de toxine și minerale. Astfel, secreția de transpirație reglează homeostazia și detoxifierea.
8. Efect asupra reglării hormonale: aplicarea ventuzelor reduce, de asemenea, nivelul de cortizol, un hormon important al stresului care poate provoca inflamații și durere în organism. Reducerea nivelului de cortizol permite organismului să producă mai eficient endorfine, care au efecte antiinflamatoare și analgezice.
9. Acțiuni asupra endorfinelor și fibrelor C: Fibrele C sunt fibre nervoase responsabile de transmiterea semnalelor de durere și de reglarea circuitelor de reacție.  Activarea acestor fibre de către ventuze poate duce la o eliberare puternică de endorfine.
10. Efectul reflex asupra organelor: Terapia cu ventuze acționează, de asemenea, pe baza mecanismelor reflexe, similar cu acupunctura sau acupresura. În conformitate cu medicina tradițională chineză, aplicarea ventuzelor poate fi utilizată pentru a influența funcția organelor interne prin stimularea unor puncte specifice.

Semnificația formării și resorbției hematomului: Ventuzelor pot provoca mici peteșii și hematoame. Hemoragia este cauzată de fragmentarea capilarelor mici. Magnitudinea sa este proporțională cu intensitatea presiunii negative, dar în primul rând cu gradul de disfuncție vasculară, stagnare a sângelui și hipoxie. Resorbția hematoamelor activează sistemul imunitar și favorizează producerea de citokine antiinflamatorii care contribuie la regenerarea țesuturilor din jur.

Când se aplică sistemul ventuzelor?

Cele mai frecvente indicații pentru aplicarea ventuzelor îl reprezintă aparatul musculo-scheletal. Această abordare este necomplicată și are un efect excelent asupra durerilor musculare și articulare acute și cronice. Din cauza accesibilității lor bune, tendinitele, spasmele sau crampele musculare sau durerile de gât și de spate sunt indicații frecvente.

Acțiunea reflexă a terapiei prin vid are, de asemenea, un efect pozitiv asupra problemelor respiratorii. Aplicarea statică la punctele din căile pulmonare și ale colonului va acționa asupra tusei și va sprijini tratamentul răcelilor. Relaxarea mușchilor intercostali prin aplicarea dinamică și stimularea punctelor specifice poate ameliora astmul.

Îmbunătățirea eficienței circulației sângelui în timpul aplicării ventuzelor este adesea utilizată pentru umflături, insuficiență vasculară și boli cronice însoțite de umflături și inflamații. Oboseala generală și epuizarea pot fi cauzate de răspunsul cronic la stres. Prin aplicarea ventuzelor, putem obține o reducere a nivelului de cortizol în organism, o creștere a serotoninei și a endorfinelor. Aplicarea bulelor în anumite puncte și zone specifice ale corpului crește energia și vitalitatea generală, îmbunătățește digestia și somnul.

Ce tipuri de ventuze cunoaștem?

• Ventuze din bambus: Materialul tradițional pentru realizarea ventuzelor. Astfel de ventuze sunt aplicate de mii de ani. Acestea erau aplicate la cald și sterilizate cu flacără.
• Ventuze din ceramică: un alt tip tradițional de ventuze care permite crearea unui vid puternic. Acestea sunt, de asemenea, utilizate pentru a aplica decocturi și infuzii. Utilizarea lor era similară cu cea a ventuzelor din bambus.
• Ventuze din sticlă: Ventuzele moderne, reutilizabile și ușor de sterilizat. Acestea sunt excelente pentru aplicarea ventuzelor calde și dinamice, pentru aplicarea ventuzelor sângeroase și pentru aplicarea decocturilor. Dezavantajul este fragilitatea lor. O ventuză mare de sticlă cu o margine largă și o deschidere mică pentru controlul vidului, conectată la un compresor, este utilizată pentru drenajul limfatic în așa-numita terapie cu vacuum-compresie. Aici, presiunea ridicată a vidului și formarea de hematoame sunt nedorite.
• Ventuze din silicon: un tip modern de flacoane prietenoase cu pielea. Marginea lor moale și larg rotunjită nu irită pielea ca ventuzele din sticlă. Avantajul este controlul bun al vidului. Sunt potrivite pentru terapeuții care sunt preventivi în a nu arde clienții. Dezavantajul este îmbătrânirea lor și pierderea destul de rapidă a elasticității.
• Ventuze din plastic: Ventuzele ușoare în care vidul este creat de o supapă, iar aerul este aspirat de o pompă. Utilizarea lor este simplă, la fel ca și reglarea vidului. Dezavantajul este fragilitatea și îmbătrânirea lor.

Ce fel de tipuri de ventuze sunt?

Culturi diferite au utilizat abordări diferite care se deosebeau prin tehnica de execuție și care fac acum parte dintr-o singură metodă.

• Ventuze statice: Ventuza rămâne într-un singur loc pe toată durata aplicării. Pielea este uscată sau înmuiată cu ulei. Acest lucru previne iritarea neplăcută a pielii. Este utilizat în medicina tradițională chineză pentru aplicarea la punctele individuale.
• Ventuze dinamice: Ventuza este mutată pe piele, ceea ce promovează relaxarea țesuturilor și creșterea fluxului sanguin pe o suprafață mai mare. Este potrivită pentru zone mai mari, pentru a afecta tensiunea musculară, pentru a relaxa pielea, țesutul subcutanat și fascia. Este esențială aplicarea prealabilă a uleiului și masarea zonei care urmează să fie tratată.
• Aplicarea uscată a ventuzelor: Cea mai frecventă metodă prin care se aplică o ventuză uscată pe piele. Pot fi utilizate atât ventuzele statice, cât și cele dinamice. Pentru a crea un vid în ventuză, se utilizează flacăra unui tampon aprins înmuiat în alcool sau presiunea mecanică asupra unei ventuze moi sau, în cazul ventuzelor cu supapă, o pompă.
• Aplicarea umedă a ventuzelor: se aplică un decoct sau o exudare medicinală și se poate utiliza o metodă la cald sau la rece pentru a crea un vid. Această aplicație este tradițională în multe culturi, dar este un tip de aplicație mai dificil din punct de vedere tehnic.
• Aplicarea ventuzelor sângeroase: adesea utilizată în medicina tradițională chineză pentru a elimina stagnarea fluidelor și a sângelui. Pielea este lovită cu un ciocănel „floare de prun” înainte de aplicarea ventuzei. Presiunea aspiră apoi câțiva mililitri de sânge din țesuturi.

Contraindicații pentru utilizarea ventuzelor

Deși aceasta este o metodă sigură, există anumite situații în care aplicarea ventuzelor nu ar trebui să fie efectuată.

• Boli ale pielii: eczeme, erupții cutanate, răni deschise. Este necesară prudență cu pielea uscată și iritată. Pentru intoleranța la histamină se recomandă testarea prealabilă a aplicării.
• Coagularea sângelui: este necesară o precauție sporită în cazul tulburărilor de coagulare, deoarece există riscul de coagulare mai extinsă a sângelui.
• Sarcina: nu este potrivit în unele zone ale corpului. Medicina tradițională chineză enumeră direct punctele care sunt interzise în timpul sarcinii.
• Tumoare: aceasta nu este o contraindicație absolută, dar consultarea cu un medic este esențială.

Concluzii

Aplicarea ventuzelor este o metodă terapeutică complexă ale cărei efecte asupra sistemului nervos și asupra regenerării țesuturilor moi nu sunt pe deplin cunoscute. Deși există o serie de modele teoretice și studii experimentale care susțin utilizarea sa, practicienii folosesc zilnic această metodă cu un mesaj clar – aplicarea ventuzelor are într-adevăr un efect benefic atât asupra relaxării, cât și asupra regenerării, după cum atestă toți cei care au încercat-o vreodată.

Autor:
MUDr. Petr Štourač
Clinica FyzioArt, Brno
www.fyzioart.cz