Flossing, principiile și utilizarea sa în practica zilnică

Flossingul este o tehnică relativ nouă de terapie prin compresie care a câștigat multă popularitate în ultimii ani. Este o metodă neinvazivă care utilizează un bandaj elastic pentru a comprima local mușchii și fascia. Flossingul este utilizat pentru a trata o gamă largă de afecțiuni, inclusiv dureri de umeri, coate, genunchi, tibie, fasciită plantară și altele.

Flossing este o tehnică de terapie manuală. Această tehnică activează mecanoreceptorii din țesuturi, stimulând astfel propriocepția, sistemul limfatic și afectând dinamica vasculară. Flossing poate duce la îmbunătățirea amplitudinii de mișcare, la ameliorarea durerii și a tensiunii musculare, precum și la promovarea vindecării țesuturilor. În ultimii ani, flossingul a devenit un instrument popular în practica fizioterapeuților și a maseurilor.

Istoria flossingului

Conform descoperirilor arheologilor, terapia prin compresie era deja utilizată în perioada neolitică, iar descoperirile din Mesopotamia atestă utilizarea acestei tehnici încă în antichitate. Dovezi specifice ale terapiei prin compresie datează din jurul anului 1600 î.Hr. și se găsesc în papirusul Edwin Jones din Egipt. Începuturile moderne ale flossingului ar proveni din comunitatea CrossFit a MisFit Athletics din Statele Unite. Cu toate acestea, Sven Kruse este considerat a fi părintele acestei metode. Acest fizioterapeut sportiv german din cadrul Confederației Germane a Sporturilor Olimpice a folosit întinderi elastice încă din anii 1990 și, datorită experienței sale personale pozitive, le-a folosit ulterior și cu confidenții săi sportivi. El și-a numit tehnica Easy Flossing și în activitatea sa folosește benzi elastice de diferite lățimi, precum și mai multe grade de elasticitate. Cel mai adesea, bandajele sunt fabricate din cauciuc natural. Astăzi, Sven Kruse conduce propria sa clinică pentru sportivi în Germania și își predă metoda în întreaga lume.

Utilizarea flossingului în practică

Folosirea flossingului este cel mai frecvent utilizată în reabilitare sau în masoterapie pentru a trata afecțiunile musculo-scheletice. Ca și alte metode, nu este recomandată în cazul leziunilor proaspete, unde creșterea aportului de sânge ar putea duce la un risc de sângerare. Prin urmare, este recomandabil să se amâne aplicarea timp de 2 până la 3 zile. Aceasta este în primul rând o tehnică miofascială, al cărei rezultat imediat este relaxarea țesuturilor moi și creșterea flexibilității. Acest efect este pronunțat atât în cazul afecțiunilor acute, cât și al celor cronice.

Un alt efect imediat este reducerea umflăturii, care este cauzată de mobilizarea fluidelor și a limfei în zona afectată. Acest efect este semnificativ chiar și în cazul limfedemului. Aplicarea trebuie efectuată întotdeauna de la periferie spre inimă. Un alt efect imediat este ameliorarea durerii în zona afectată, care se datorează probabil copleșirii intrărilor senzoriale și aplicării mecanismului diafragmatic de conducere a durerii. Sângele și lichidul tisular sunt masate spre inimă, reducând astfel substanțele tisulare locale (de exemplu, prostaglandinele) care provoacă durere prin iritarea nociceptorilor locali.

Un efect întârziat al aplicării flossband este o tendință crescută de regenerare. Acest lucru se datorează ischemiei tisulare locale tranzitorii, deteriorării ușoare a țesutului endotelial, care duce în cele din urmă la o hiperemie reactivă marcată care persistă timp de câteva ore. Astfel, această metodă în traumatisme duce la eliminarea mai rapidă a umflăturilor, reducerea durerii și accelerarea proceselor de vindecare. În bolile musculo-scheletice cronice, de asemenea, îmbunătățește mobilitatea articulațiilor, circulația sângelui și promovează regenerarea. Mecanismul prin care funcționează flossingul este similar, de exemplu, cu crioterapia topică sau cu terapia cu laser.

Descrierea tehnicii și a instrumentelor de utilizare a flossingului (Flossband)

Tehnica de utilizare a flossband este destul de simplă. Înainte de aplicarea efectivă a flossband, este recomandabil să se examineze zona articulară, elasticitatea și mobilitatea țesuturilor moi, precum și direcția în care țesuturile opun o rezistență sporită. Terapeutul aplică bandajul pe zona de tratament astfel încât straturile individuale să se suprapună cu aproximativ 1/3 până la 1/2 din lățime. Primul strat este aplicat fără tensiune. Aplicarea se face în două direcții opuse.

Compresia constă pur și simplu în lăsarea tensiunii pe loc timp de câteva minute prin care obținem ocluzia circulației sângelui și masarea lichidului și limfei din țesut. Acest tip de aplicare este adecvat pentru a fi utilizat în perioada subacută a leziunii, atunci când nu există niciun risc de sângerare în faza hiperemică ulterioară. Tracțiunea este o procedură prin care influențăm tensiunea din țesutul miofascial, mobilizând țesuturile și relaxând fascia și mușchii în întreaga zonă acoperită de compresie. Mobilizăm articulațiile pe care se aplică compresia, efectuăm mișcări pasive în direcțiile anatomice de libertate și mărim amplitudinea de mișcare a articulațiilor a căror mobilitate este limitată.

Exercițiul activ este o altă tehnică în care clientul efectuează mișcări active în zona tratată, angajând activ sinergia musculară atât în sensul concentric, cât și în sensul excentric al contracției musculare. Rezultatul este o creștere a flexibilității, relaxarea mușchilor chiar și în straturile profunde.

Flossband este în prezent disponibil în mod obișnuit în multe variante de la diferiți producători. Cel mai adesea într-o lățime de 5 cm, mai rar, pentru aplicarea pe articulații mari într-o lățime de 7,5 cm. Pentru articulațiile mici, degetele mâinilor, se confecționează o lățime de 2,5 cm. Lungimea este cel mai frecvent de 2 metri, de obicei suficientă pentru mâini, antebrațe și coate, glezne și genunchi. Lungimile de extensie de 3,5 metri sunt utilizabile pentru zone mai mari, cum ar fi tibiile, coapsele sau la persoanele mai musculoase. Utilizați în mod convenabil mai multe tipuri pentru a extinde efectul terapeutic.

Avantaje și dezavantaje ale flossingului

Flossing este considerat, în general ca o tehnică sigură, dar există și unele contraindicații. Flossing nu trebuie utilizat în caz de leziuni acute, răni deschise, cheaguri de sânge sau la pacienții cu piele sensibilă. Decizia de a folosi sau nu flossingul este întotdeauna o decizie individuală a terapeutului. Cu toate acestea, majoritatea contraindicațiilor pot fi considerate mai degrabă relative.

Combinarea utilizării flossingului cu alte tehnici de reabilitare

Din textul anterior reiese că un avantaj major al utilizării flossingului este, printre altele, o modificare a propriocepției și o modificare a percepției durerii. Prin urmare, este recomandabil să o combinăm cu tehnici de mobilizare în care putem efectua mobilizarea articulațiilor dureroase cu blocaj cronic și, de asemenea, că release miofascial în jurul articulației va facilita foarte mult mobilizarea ulterioară a articulațiilor mici și mari.

O altă combinație avantajoasă este utilizarea de proceduri cu potențial similar de regenerare, sporind astfel efectul general. În practica de zi cu zi, este avantajos să se utilizeze împreună cu crioterapia locală, terapia cu laser sau aplicarea undelor de șoc. Rezultatul este o reducere a durerii, hiperemie marcată, producerea de endorfine tisulare și accelerarea vindecării țesuturilor deteriorate.

Exemple de utilizare

Flossingul poate fi utilizat la pacienții cu o varietate de diagnostice. De exemplu, la pacienții cu dureri articulare la genunchi, folosirea flossingului poate îmbunătăți amplitudinea mișcării și poate ameliora durerea. Osteoartrita la nivelul articulației aduce cu sine și o reacție a țesuturilor moi, retracția capsulei articulare și restricționarea mobilității în special în extensie. Componenta de țesut moale devine dominantă în timp, restricționând mișcarea pacientului, afectându-i stereotipul de mișcare și suprasolicitând alte segmente ale corpului. Flossingul a fost, de asemenea, utilizat cu succes la pacienții cu fasciită plantară, tenis și cotul jucătorului de golf. Hiperemia ulterioară în aceste afecțiuni va permite vindecarea, ameliorând structurile musculare și ligamentare supraîncărcate, dar este, de asemenea, necesar să se vizeze structurile în raport cu locul durerii.

Studii de caz specifice din practica unui medic de reabilitare

Exemplu nr. 1:

Un pacient cu dureri lombare în zona șoldului stâng, aici este un blocaj cronic în segmentul L5S1. Pacientul este tratat în continuare cu durere la genunchiul drept, restricție de mișcare la genunchi, în special în extensie. Durata restricției de mișcare la nivelul genunchiului este de aproximativ 5 ani. Compresie aplicată cu o flossbanda verde de 3,5 m lungime cu tratament al extensiilor mușchilor coapsei, în special a semimembranosului și a ischiogambierilor. Apoi a aplicat banda purpurie și a efectuat mobilizarea articulară în unghi, flexie și extensie și ulterior pacientul a efectuat mișcări active în articulația genunchiului. A obținut o îmbunătățire în extensie de la 6 grade inițial la 2 grade, tratamentul mușchilor paravertebrali, mobilizarea segmentului L5S1. La următoarea ședință, coloana lombară nu se blochează, extensia în genunchi s-a deteriorat la 4 grade și cu continuarea tratamentului a obținut progresiv aproape întreaga marjă de mișcare și ameliorarea durerii.

Exemplu nr. 2:

Pacientul, un brutar care merge pe jos până la 20 km la locul de muncă, a fost în imposibilitatea de a lucra timp de aproximativ o jumătate de an din cauza unei dureri severe la piciorul drept. După reabilitări repetate, starea s-a ameliorat ușor, dar după mai multe eforturi, disconfortul s-a agravat din nou. Diagnosticul de pinten de călcâi pronunțat de un chirurg ortoped pe baza unei radiografii. Clinic, însă, durerea este semnificativă, există o retracție marcată a fasciei plantare cu rezistență dureroasă palpabilă în cursul acesteia. Există o tensiune mai mare la nivelul fasciei plantare. Clientul raportează dureri anuale la nivelul degetului mare, ceea ce sugerează că are artroză. Articulația MTTP a degetului mare este mărită, degetul mare este rigid, în special în flexie. Flossband verde aplicat, compresia cu tracțiune eliberează mușchii și fascia piciorului, se efectuează eliberarea direcționată a fasciei plantare dureroase, a degetului mare și mobilizarea calcaneului. Un alt flossband aplicat în direcții opuse pe tibie, relaxează mușchiul gambei. Apoi s-a aplicat unda de șoc la nivelul fasciei plantare. Mobilitate crescută a osului călcâiului, a degetului mare, pasul piciorului îmbunătățit, dureri ameliorate.

Exemplu nr. 3:

Pacient, bucătăreasa, cu dureri la nivelul antebrațului drept de aproximativ 3 luni, aplicații repetate de corticosteroizi la nivelul extensorului lung al antebrațului. Examinarea s-a axat pe întregul plex brahial, durerea apărând progresiv până în zona scapulară, totul în partea dreapta. S-a constatat scurtarea semnificativă a întregului grup extensor, dar și a mușchilor flexori, s-a efectuat ameliorarea cu mingea, arici, apoi aplicare de flossband în două direcții, flossband verde, tehnică de compresie cu tracțiune, mișcări pasive și active în contracție excentrică. După scoaterea benzii s-a constatat o relaxare la nivelul muscular, s-a efectuat mobilizarea vârfului fusului osos, masaj prin presiune a inserției periostale a mușchiului și tehnici moi cu ulei. Ulterior, aplicarea undelor de șoc la nivelul mușchilor antebrațului, laser la nivelul mușchiului abductor. Treptat s-a obținut ameliorarea durerii în antebraț.

Exemplu nr. 4:

Pacient diagnosticat cu poliartrită reumatoidă și artroză a articulațiilor mici ale degetelor, cu limitare a mobilității. Limitarea este mai mare dimineața, când senzația de umflătură și rigiditate este mai mare. S-a aplicat flossband verde de 2,5 cm întotdeauna în două direcții pe toate degetele de la mâini. A fost efectuată o compresie și tracțiune, mobilizare a articulațiilor. S-a obținut o îmbunătățire subiectivă și obiectivă a mobilității articulațiilor. Degetele mic și arătător, care erau în semiflexie ușoară, pot fi întinse aproape complet, după aplicarea repetată acest efect pozitiv persistă până în prezent.

Concluzie:

Flossingul este o tehnică modernă care poate fi utilizată cu succes în practica de zi cu zi în toate disciplinele terapeuților manuali. Și anume pentru a trata o gamă largă de afecțiuni musculo-scheletice. Este important ca folosirea flossingului să fie efectuată de o persoană calificată care instruiește pacientul, utilizează tehnica corectă și este atentă la siguranța acestuia. Metoda folosirii fossingului este mai degrabă o școală practică ale cărei rezultate pot fi verificate empiric, însă în prezent nu există prea multe lucrări care să examineze efectele acesteia folosind metoda EBM.

Autor:
MUDr. Petr Štourač
Clinica FyzioArt, Brno
www.fyzioart.cz